Despre Fake Flow

Bucureștiul s-a topit, la fel și blocajul meu. Scriam despre el deunăzi și dădeam vina pe agendă, pe frământări, pe așteptări și surprize, pe emoții, muncă și delăsare. Uitându-mă prin casă, am zărit praf printre cărți și pete de igrasie. Ce să fac mai întâi și despre ce să mai scriu?

Mă înțelegi? Ai trecut și tu prin asta, nu-i așa? Se numește blocaj scriitoricesc, iar singurul leac pentru el e scrisul de după, așa că mi-am planificat trei zile de curățenie.

Și apoi?

Apoi a venit primăvara. Mi-am ales o imagine cu un maidan oarecare, m-am așezat la computer, mi-am golit mintea de gânduri, am setat alarma și mi-am lăsat degetele să scrie în free flow. Rezultatul a fost @maidan.com.

De la Free Flow la Fake Flow

Spre deosebire de alte free flow-uri, textul ăsta a ieșit ca o compunere. Nu-și găsea locul în proiectul meu carte, așa că l-am transformat, am adăugat cuvinte at random, am schimbat numele personajelor, am încurcat ițele și am fugit de firul narativ. Nici așa nu mi-a plăcut, așa că l-am abandonat și am recitit un anume volum din Revista Secolul XX. Câteva ore mai târziu, puneam ultimul punct. Prin urmare e un text cu mamă și cu tată. Să vedem cu cine seamănă mai mult …

(va urma)

Reclame

… ne-am iubit atât de mult, încât nu ne-am mai putut deosebi unul de altul (free flow)

Mi-era frică de sex, îl uram, iar asta mi s-a tras de la unduirile sugerate din spatele unei perdele grele din catifea kaki, de la dragostea lor interzisă, de la faptul că m-au respins dintre ele, fiindcă n-am știut să le satisfac. Și atunci m-am grăbit în direcția cealaltă, am luat o doză mare de hormoni, fără prescripția medicului.

E drept că eram suficient de evoluată pentru a procrea de una singură, dar realitatea se încăpățânase să mă educe sexist. De aceea primele mele convingeri au fost despre carnea fragedă, înfiptă în țepușă și nu despre dragostea care nu cere nimic. Iar pilulele nu aveau cum să ajute sufletului – m-au transformat treptat dintr-un personaj mușchiulos, cu o pilozitate viguroasă, într-o creatură feminină. Sânii mei uriași rupeau toate gurile, carnea pocnea între mine și textilă. Cam pe atunci mi-am compromis definitiv fostele iubite și mi-am intimidat admiratorii, fiindcă mai toți aveau probleme la pat.

Într-un singur an, am planificat un măritiș, un pui și o comă. Iar la cinci luni după naștere și cu o lună înaintea comei a picat botezul, dar eventul ăsta n-a ieșit la fel de bine ca celelalte, fiindcă părinții mei s-au certat cu socri, cu el, cu mine, din cauza locației și nici măcar slujba de o oră și jumătate de la mănăstire nu a putut lumina prostia. Și apoi șocul hemoragic, spitalizarea și convalescența. Nu știu zău cum am supraviețuit, dar de cum m-am mai întremat un pic, am vrut să divorțez.

La tribunal erau atâtea și atâtea femei; numai prin râvna lor mi-am iertat cicatricile și incoerența și doliul. Nu mai vreau să-mi amintesc de identitatea aia adezivă, aproape lesbiană, care a rămas acolo, nici de cealaltă care s-a insinuat atunci în mine – trebuie să fi fost tot vreun aghiuță rătăcit pe coridoarele pierzaniei.

De atunci încolo m-am îndrăgostit numai de gay. Ei m-au lăsat să întrezăresc celelalte fațete ale aceleași umanități – ar fi fost păcat să nu le aflu, ar fi fost păcat să nu le iubesc și să nu fiu călcată în picioare măcar o dată. E mișto că nu mi-am prăjit creierul de tot, că mai am memorie și că am avut zile.

Uneori mi-e teamă de viață, de moarte, de axis mundi, de blenderul global care ne va răsuci încontinuu până când din noi toți va rămâne doar o pastă informă, de carne asexuată și mărturia că …

 

 
 

Lecturile iernii: alte mașini și un fotograf amator, de Violeta Anciu

omul de tinichea

cordul tău e un cuţit cu lama mută

care nu ştie să taie atunci când trebuie

sau să sângereze la nevoie

e ca o lumânare pe jumătate arsă

ce se stinge înainte,

tu n-ai de unde ştii ce arde dincolo

de trunchiul tinichelei prin care nu pătrunde lumina,

ori cum se aude o inimă vie zbătându-se într-un cocon de hârtie.

ordinar în ochii morţii

nu eşti pe lista iadurilor.

paradisul e-o virtute printre fii de vânători!

cum îţi macină lumina suferinţa şi-amorţeala

culmea hăurilor albe n-o s-o simţi ca muritor,

dar te macină lipsa zilelor de mort.

 

Violeta Anciu – alte mașini și-un fotograf amator: Poeta Violeta Anciu, la doi ani după debutul cu volumul  Amprente Urbane – Evoluția (editura Bookbreak, 2015), ne propune un al doilea volum de poezie, intitulat alte mașini și-un fotograf amator (editura Grinta, Cluj Napoca, 2017): “O carte scrisă cu vână și aplomb, dar și cu rafinament și sensibilitate profundă, cu feminitate ușor disimulată, ceea ce ne asigură că cei ce vin din urmă au o valoare certă, incontestabilă”. (Eduard Zalle)

via: https://parnas21.blogspot.com/2018/03/violeta-anciu-alte-masini-si-un.html?fbclid=IwAR384-IJxd8yAoLZZ43c-0H8kqhGctyv5MSrSXfmMv5uW2QcTNzrg0eZF3I

 

de același autor:

https://carturesti.ro/carte/amprente-urbane-evolutia-262076

„Amprente urbane – Evoluția”

Autor: Ionela-Violeta Anciu (IVA)

An apariție: 2015

Categorii: PoezieDe citit

Limba: Română

Editura: BookBreak Publishing

ISBN: 9786069352458

Lecturile iernii: Amprente urbane – Evoluția, de Ionela-Violeta Anciu


Ateu

Mă închin ție, mama

pământului de sub tălpile arse,

ție, cerul lunillor pline albastre,

apei din sânge ce-mi curge prin vene,

pietrelor, oglindă pentru încheiere.

Cum focul va arde din ape spre ceruri,

Cuvinte din pietre lovi-vor pământul…

Autor: Ionela-Violeta Anciu (IVA)

An apariție: 2015

Categorii: PoezieDe citit

Limba: Română

Editura: BookBreak Publishing

ISBN: 9786069352458

Lecturile iernii: Homo Sovieticus, Alexandr Zinoviev, în românește de Andi Ștefănescu

Către o psihologie a rapoartelor

”E ușor să scrii un raport dacă ai stat degeaba. Ai tot dreptul să folosești nu numai tot ceea ce s-a întâmplat la locul de muncă, dar și orice alt eveniment petrecut în țară sau în cosmos. Ai acest drept pentru că ai participat la tot ceea ce s-a întâmplat în univers. E mai greu să scrii un raport dacă te-ai ținut cât de cât de treabă. Și dacă ai muncit cu adevărat atunci raportul devine o sarcină supraomenească deoarece te vei concentra în mod exclusiv asupra a ceea ce, practic, ai făcut.

În realitate, raportul nu va putea fi îmbogățit, nici măcar su raport lingvistic, iar munca depusă va fi considerată oricum inutilă de colegi. Dar chiar și în primul caz, a scrie cu virtuozitate un raport nu e o calitate înnăscută. E nevoie de un exercițiu de mulți ani înainte de a putea deveni un raportor calificat și de a putea elabora rapoarte de o fluență mozartiană.”

An aparitie: 2018

Autor: Alexandr Zinoviev

Categoria: Literatura Universala

Editura: VREMEA

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 256

Traducator: Andi Ștefănescu

ISBN: 978-973-645-902-3

Lecturile iernii: Inima dată la maximum, de Ania Vilal

tristețea noastră

este o crăpătură în zid

degeaba o tencuim și

o zugrăvim

chiar dacă nu se vede

știm că e acolo și

crește

Autor: Ania Vilal

Anul apariţiei: 2013

Editura TRACUS ARTE

Nr. pagini: 79

ISBN: 978-606-664-156-2